Sunt o persoana timida, mai ales cand ma aflu printre straini. Nu-mi doresc sa ies in evidenta sub nicio forma. Imi place cochilia mea si lumea pe care mi-am creat-o. Nu le-as da pentru nimic in lume. Cu atat mai putin pentru “faima”.
Drept urmare, nu am nevoie de publicitate gratuita. Nu tin acest blog pentru a-mi face un “nume”, nici ca sa ma dau bloggerita sau scriitoare. E doar o hachita a mea. Un exercitiu, sa-i spunem. Nu ii fac publicitate pentru ca nu ma intereseaza. NU am nevoie nici ca altii sa-i faca publicitate. De fapt, nu ma intereseaza nici sa fie citit de cineva, in afara de cei apropiati mie.
De asemenea, NU ma intereseaza nici daca ti se pare ca scriu tampenii sau prost sau mai stiu eu ce. Iar daca nu ma cunosti personal, cu atat mai mult.
Si daca tot am ajuns la oameni care nu ma cunosc, mai am ceva de spus.
Nu inteleg cum isi permite cineva care nu m-a intalnit niciodata sa-mi terfeleasca numele. Si asta in mod public. Care e motivul? Ti se pare ca Angela Stiuca este un nume amuzant? O fi, pentru clasa a II-a.
Nu sunt nici Bianca Dragusanu, nici Traian Basescu sau mai stiu eu ce persoana publica. Drept urmare, ce castigi daca iti bati joc de numele meu?
Pentru a nu trai intr-o nebuloasa totala, trebuie sa stii ca numele de Stiuca este un nume vechi de niste generatii. Provin dintr-o familie de preoti foarte respectati. E adevarat, linia barbatilor din neam care au imbracat haina preoteasca s-a incheiat la bunicul meu si la tata, care a fost – nu e nicio rusine sa spun – maistru principal pe santier. A fost cel care a ridicat combinatele de la Savinesti si Midia, printre altele. Un om caruia inclusiv directorul TMUCB (cauta pe Google daca nu stii ce e) ii vorbea cu cel mai mare respect. Un om extraordinar de citit si cult, in ciuda meseriei sale. Meserie pe care nu si-a ales-o, dar a fost nevoit sa o faca pentru ca Partidul Comunist i-a taiat craca de sub picioare. L-a dat afara din Scoala Militara pentru ca era nepot de preot si avea un unchi disident incarcerat la Aiud. Cu toate astea, nu a uitat sa puna mana pe carte, sa munceasca pentru familia lui 24/24, sa-si iubeasca sotia ca pe ochii din cap si sa-si dea sanatatea – nu exagerez! – pentru copiii lui.
Un tata care nu a uitat, printre greutati, sa-si invete cei trei copii ca numele iti da identitate, ca nu e frumos sa razi de necazul altuia sau de faptul ca numele lui nu suna “european”.
Nimeni – nici macar eu – nu are dreptul sa terfeleasca, sa faca misto, sa rada de numele acesta, Stiuca. E plin de istorie, suferinta, e plin de viata.
Ca sa inchei, iti mai spun ceva, carcotasule. Dupa casatorie mi-am schimbat numele. In acte doar, e adevarat. La radio ma numesc tot Angela Stiuca, e adevarat. Dar in rest, numele meu complet este Viorela-Angela Bolovan.
Asa ca te invit sa faci misto si de acest nume. Pregatesc un text si despre istoria lui, care este cel putin la fel de interesanta.
Posted in Diverse