Am deschis un post nou, dar inca nu stiu ce vreau sa scriu in el. Nici macar despre ce…
Sapam, de plictiseala, pe bloguri, aiurea. Am dat de o tanara care scrie un fel de povesti de dragoste. Scria ceva despre o femeie care incerca sa gaseasca orice amanunt de care sa se agate ca sa-l poata uri pe barbatul pe care, de fapt, il adora.
Cat e de greu! Cat e de sufocant dorul si cat de epuizanta e iubirea asta. Cat e de greu sa te abtii sa nu-l sufoci pe cel de langa tine cu o imbratisare. Dar si mai neputincios te simti, cateodata, cand iubesti. Simti cum cazi prada dorului si suferintei si ai vrea, macar pentru cateva minute, sa nu mai simti nimic. Ca femeia din poveste, sa vrei sa-l urasti un pic, doar ca sa nu mai simti durerea. Nichita Stanescu spunea: “Mi-e dor sa pot/Sa nu-mi mai fie/Dor de tine”.
Mi-as dori si eu sa pot sa nu-mi mai fie dor. Doar cateodata. Poate asa nu i-as neglija pe ceilalti din jurul meu. Dar cateva ore departe mi se par sfasietoare. Mai ales acum, cu vremea asta de primavara…
Cele mai dureroase momente sunt, totusi, despartirile. De mama, de tata, de frate, de sora, de iubit. De fiecare data cand ajung la parinti mi-aduc aminte ca in mai putin de 2 zile trebuie sa plec. Si ma apuca amaraciunea si mi-e necaz ca si momentele alea putine pe care le petrecem impreuna… sunt umbrite de sentimentul ala tampit al despartirii.
De fiecare data zic: “data viitoare nu ma mai gandesc”. Si de fiecare data, iar si iar, fac la fel. Moloz!! (ca sa citez din clasici in viata)
Acum imi dau seama ca oricum ar fi, mie mereu mi-e dor de cineva. Fie ca e vorba de ai mei, fie ca e vorba de iubit sau chiar amici. You can’t have them all, right? Si atunci? Mi-e dor sa pot sa nu-mi mai fie dor de tine. Atat.
Tags: despartire, dor, dragoste, durere, epuizare, frate, mama, momente, neputinta, parinti, poveste, sora, suferinta, tata, uraPosted in Gandurile mele
Angela,mi-e tare dor de tine!