Ganduri si pahare pline

E vineri seara. Nu-l mai astept pe Mosu’, ca a venit deja :D. Si azi m-am trezit la 3:30, deci ar trebui sa fiu deja in pat. Cu toate astea, nu pot dormi. Nu imi iese din minte ca sunt un om cat se poate de norocos. Am tot ce-mi trebuie.

Nu, n-am masina, nici macar casa, sunt departe de parinti si nici macar nu am salariul Andreei Esca. Totusi, sunt norocoasa.

Ii am pe mama si pe tata care, asa cum sunt, cu toate greutatile, mai gasesc puterea sa faca haz de necaz sau sa se sarute tandru pe frunte.

Ii am pe frate-miu si pe sora-mea care, de bine de rau, sunt sanatosi (mai putin la mansarda, dar cine zice ca trebe sa fie perfecti?).

Il am pe iubitul meu care si-ar da si viata pentru mine si pentru care as muri impacata oricand.

Ii am pe toti aproape, chiar daca nu fizic, si-i iubesc si ma iubesc.

Ce mai am?

Am un job care imi da satisfactii si niste colegi pe cinste.

Mai am si cativa prieteni care ma fac sa zambesc si cu care sufar sau ma bucur, dupa caz. Buni, rai, sunt ai mei si nu-i dau pentru nimic in lume.

Si mai am… 27 de ani (aproape). 27 de ani pe care nu mi-i poate fura nimeni. 27 de ani frumosi, tineresti, zglobii sau zgubilitici sau cum vrei sa spui. 27 de ani in care nu stiu daca am realizat foarte multe. Dar ce am reusit sa fac, am facut bine. Si sunt mandra de mine. Nu-mi pare rau de nimic, de nicio clipire, de nicio decizie, de nicio noapte sau zi pierdute “aiurea”, cum ar spune altii.

Ce imi pare rau ca nu am facut?… Regret ca nu le-am spus mai des oamenilor din jur cat de mult ii iubesc si cat de mult mi-e dor de ei, cateodata.

Imi place cand privesc doar partea plina a paharelor… 🙂

Posted in Gandurile mele