Putin egoism

Nu ma judeca. Sau, cel putin, nu o face superficial. Nu sunt o inteleapta, dar vad si singura ce e mai bine pentru mine. Cred ca ma cunosc mai bine decat oricine si pot sa spun cu mana pe inima ca stiu ce vreau. Nu am cea mai vasta experienta de viata, dar am experienta vietii in pielea mea. Deci stiu cum reactionez la diverse situatii mai bine ca oricine. Nu-mi spune ca nu iau decizia corecta. Nu e corecta pentru cine? Pentru tine? Poate e cea mai buna pentru mine. Ai incredere ca pot sa pun in balanta. Ca nu voi multumi pe toata lumea, asta e altceva. E imposibil. Si, mai important, nu lua tu decizii in locul meu. Sunt majora si vaccinata, nu am nevoie de dadaca. Vrei sa afli? Intreaba-ma. Nu specula. S-ar putea sa fii surprins. La fel de bine s-ar putea sa nu-ti convina. Dar asta e. Asta sunt. Asuma-ti riscul. Voi aprecia.

Suna egoist, nu? Imi dau seama. In acelasi timp, imi dau seama ca putin egoism nu strica. Mi-a zis cineva sa incep sa ma gandesc la mine prioritar. Are dreptate. Chiar am nevoie sa simt ca EU sunt importanta acum. Nimic altceva. Am nevoie sa ma reinventez. Cui nu-i convine, e liber sa isi aleaga alta cale. Dar eu vreau sa fiu eu iar. Sa rad fara sa-mi mai pese ca deranjez pe cineva, sa cant si sa dansez fara sa ma gandesc ca lumea m-ar intelege gresit, sa iubesc fara sa fiu aratata cu degetul pentru ceea ce simt, sa merg pe strada fara sa mai stiu ca lumea ma inconjoara.

Posted in Gandurile mele