Mi-e teama c-am sa ma inec cu cuvintele. Caldura picaturii nu ajunge decat o fractiune de secunda. Si ce daca fiecare zboara unde vrea? Pana la urma se intorc toti in acelasi cuib si vor cere aceeasi picatura, calda doar pentru o secunda.
Strugurii sunt acri, asa-i? Hahahahaha!!! Nu-i nimic, prietene. Nu-i nimic. Am sa fiu aici sa sorb din amarul fiecaruia. Nu ca sa ma razbun, ci ca sa dovedesc tuturor ca am avut dreptate. O data in viata asta scurta a mea, o data. Cele 15 minute de glorie, nu? Hahahaha!!!
Oh, da! Sa fiti convinsi ca vor fi de ajuns! Razbunarea e arma prostului. Dar indiferenta…. Indiferenta!! Ah, dulceata!
Daca as putea scapa de nodul din gat poate ca nu mi-ar mai fi atat de sila de complicitatea asta. Ce urat s-au combinat toate! Cu cata grija a aranjat cineva de sus lucrurile… Dar, nu-i nimic! Nu-i nimic, prietene! Voi fi aici….
Later edit: Nu m-am putut abtine sa nu adaug un mic citat:
“Death makes angels of us all & gives us wings
Where we had shoulders smooth as raven’s claws
I will not go
I prefer a feast of friends
To the Giant Family. ” (James Douglas Morrison – “An American Prayer”)
Posted in Gandurile mele