Screw society

A fi sincer pana la capat nu este acceptat in lumea moderna. N-ai cum. Sa iti pazesti cu sfintenie parerile in fata tuturor e greu.
Cauti o viata oameni cu care sa fii tu insuti, sa poti sa vorbesti fara oprelisti, sa spui ce gandesti fara teama ca vei fi interpretat gresit, ca totul va fi luat personal. Si rar ii gasesti. But there is hope.
Si gasesti acea persoana care sa iti incante mintea cu deschiderea si acceptarea de care da dovada. Esti fericit ca poti sa spui deschis orice, chiar in spatiul restrans al casei tale. Dupa care te izbeste realitatea.
Nu, nu e bine sa fii sincer. Trebuie sa ai grija ce spui. Sa fii diplomat oriunde te-ai afla, acasa, la munca, la magazin, pe strada, cu prietenii. Sa te gandesti mereu in detrimentul tau la ceilalti, la cum vor percepe, la cum se vor simti, la orice dar numai nu la faptul ca trebuie, ti-ai propus si nu poti fi altfel decat sincer.
Si le aduni, le inchizi in tine. Inca n-am descoperit pana cand, dar cred ca limita-mi va fi atinsa in curand.
Nimanui nu-i place sa auda tot ce gandesti, decat daca este in concordanta cu parerile lor.
Masca aia cu ‘imi plac oamenii care spun ce gandesc’ e doar atat, o masca. Una care cade usor cand spui pe sleau ce ai intre peretii cranieni.
Mda, astea sunt ‘regulile societatii’. Impuse nu stiu de cine, dar … screw society.
Daca asta inseamna sa fii socially accepted, atunci zic pas, merci, nu-mi trebuie.
Poate din cauza asta imi simt piesa asta ca un imn personal.

Ce e de facut, atunci?
Eu, personal, merg pe drumul meu. Este singurul pe care il cunosc. Poate am metodele gresite, dar in esenta cred in mine.
For the rest of you, go fuck yourself. N-am nevoie de masti si nici de minciuni de complezenta.
Sper din tot sufletul sa invete si fiica mea acelasi lucru. Macar atat.
K thx bye.

Posted in Gandurile mele