Ideea acestui blog a fost, initial, de jurnal intim. Apoi m-am gandit sa scriu pentru cunoscuti. Cativa dintre ei. Dar, in esenta, tot pentru mine scriam. L-am lasat in paragina niste ani, pentru ca mi-am pierdut motivatia, inspiratia si alte “-atia” de genul asta.
Apoi mi s-a facut dor. Nu ca n-as mai fi scris ganduri fara noima si offline. Poate e si un soi de exhibitionism, habar n-am. Dar chiar mi-e dor sa scriu pe blog.
Asa ca ma voi reintoarce la el. Am in minte cateva idei si vreau sa vad daca le pot pune in practica. Poate sa-i gasesc o grafica noua, poate niste rubrici, poate niste treburi, stiti voi, o maslina, acolo… sa fie cat de cat schimbat, sa nu mai arate prafuit. E de lucru la el si sper ca nu se asteapta nimeni sa mananc o tava de jaratec si peste noapte sa iasa blogul nou. No way. Nu de alta, dar de vreun an si cateva luni am o sefa noua. Bubulina ii spune ma-sa. Rea, domnule. Nu ma lasa sa respir nicio clipa. Noroc ca plateste bine. In natura, desigur. Pupici, ocheade si d-astea.
Revenind.
Nu, nu ma dau mare scriitoare sau mare jurnalista. Pur si simplu sunt un om care are chef sa scrie ce-i trece prin cap. Fiecare e liber sa citeasca sau sa treaca mai departe.
De ce sa scriu?
Pentru ca d-aia! Pentru ca nu am absolut niciun motiv. Nu astept sa ma citeasca nimeni, nu fug dupa trafic. Pur si simplu am chef sa scriu pe blog. Tanananam! Pe cine intereseaza ce scriu eu? Beats me! Ramane de vazut.
Tags: blog, dor, jurnal, replica, revenire, scris
Posted in Diverse