Ani.
Cinci ani plini de emotii, suspine, zambete, lacrimi – de suparare sau fericire, nervi, impliniri si frustrari. De toate, altfel spus. Le-am trait si le vom mai trai si de acum incolo, pe fiecare dintre ele, impreuna.
Cinci ani in care ne-am descoperit si redescoperit, in care am facut pasi mici, unii inainte, altii inapoi, cinci ani in care ne-am surprins unul pe celalalt si in care ne-am si dezamagit. Dar am invatat din toate si ne-am invatat unul pe celalalt.
Cinci ani te trairi de tot felul, bune si rele, dar toate intense si toate impreuna. Ani in care mi-ai sters lacrimile, m-ai imbarbatat, m-ai tinut la pieptul tau sau m-ai certat cand am gresit.
Au fost anii in care mi-am facut iesirea in lumea adevarata si in care mi-ai fost mereu alaturi. Am descoperit ce inseamna responsabilitatea, grija fata de celalalt si daruirea. Tu m-ai invatat. Iti multumesc!
Am aflat ce inseamna sa fii ranit, dar mai ales ce inseamna sa-l ranesti pe cel care te iubeste. Si, mai presus de asta, am invatat ca atunci cand cel de langa tine ti se da cu totul, trebuie sa-l primesti cu bratele, mintea si inima deschise. Sa nu-i judeci stangaciile, sa-l ghidezi cand are nevoie, sa-i fii sprijin. Sa fii alaturi de el. Si sa-i rasplatesti sentimentele cu toti porii.
Cinci ani in care ceilalti ne-au invidiat, ne-au spus ca nu ne potrivim, ca vom da gres, ca nu e bine etc.
Cinci ani in care le-am demonstrat ca s-au inselat amarnic.
Cinci ani in care nu am apucat sa-ti spun “te iubesc” indeajuns, in care n-am avut timp sa-ti demonstrez cu adevarat ce insemni pentru mine.
Asa ca mai vreau cinci. Si inca cinci. Si alti cinci. Si pe urma, inca cinci. Iar dupa asta, inca cincizeci.
Impreuna, pana la capat!
Posted in Gandurile mele