on September 1st, 2011 by Angela
Sunt oameni care trec prin viata ta fara sa lase nicio urma, nicio emotie. Sunt oameni goi, fara tinta, care nu pot sau nu reusesc sa iti trezeasca niciun fel de opinie. Cel mai trist este cand acesti oameni seci iti sunt prieteni, colegi, apropiati, familie. Oricat ai vrea sa storci ceva de la ei ca sa nu fie uitati, nu reusesti. Nici macar un gand, o parere. E ca si cum ai pune urechea pe o bucata de sticla rece. Dar pana si aia iti spune ceva: e rece.
Sunt oameni care trec prin viata ta si nu reusesc sa lase in urma decat un gust amar sau o parere de rau ca n-ai stiut sa ii ocolesti la timp. Nu vrei sub nicio forma sa ii mai intalnesti vreodata, pentru ca sufletul ti-e prea plin de lucruri frumoase, care s-ar ofili la ganduri negre. Dar pana si acesti oameni sunt mai buni decat primii. E ca si cu cartile. Trebuie sa citesti si din cele proaste, ca sa le apreciezi pe cele bune.
Sunt oameni care trec prin viata ta si… ii dau un nou sens. Chit ca e vorba despre un trecator care ti-a zambit si parca ti-a luminat ziua, despre un prieten drag care stie mereu cum sa te ridice de jos sau despre un frate caruia nu-i trebuie sa-i marturisesti nimic pentru ca el stie dinainte. Sunt cei care te fac sa vrei sa scoti la suprafata ce e mai bun in tine. Sa spui ce nu ai spus niciodata de frica sa nu fii ridicol sau prost inteles. Sunt cei care iti ofera siguranta ca orice ai face, ei vor fi acolo pentru tine. Sunt cei pentru care nu conteaza ca esti moody. Vor fi mereu acolo, chiar si numai cu gandul. Sunt cei care te iubesc pentru ceea ce simti pentru ei, pentru lume, pentru tot. Sunt oameni care te fac sa fugi din valtoarea rutinei si sa te opresti un moment, sa admiri o floare, sa asculti un cantec, sa citesti o carte, sa scrii, sa simti. Pe acestia ii vreau langa mine. Pe ei ii iubesc neconditionat.
Tags:
frate,
oameni,
prieteni
Posted in Gandurile mele
Leave a Reply