The forest II

– continuare –

Incet, picuri mici de ploaie ma acopera. Alerg, incerc sa nu ma opresc, pentru ca stiu ca daca nu continui, nu voi ajunge la capat. Racoarea padurii imi cuprinde pielea uda de stropii din ce in ce mai mari. Mi se face pielea ca de gaina, dar nu, nu de frig. Aud un strigat in urma mea, parca ar spune “asteapta-ma!”. Ma uit in urma si vad doar urmele pasilor mei si ramurile tremurande. Cativa pasi mai incolo ma opresc sa-mi trag sufletul. Privesc in sus, undeva la capatul brazilor se vede un petec de cer. Si ploaia. Imi atinge fata, imi mangaie ranile sufletului si ma imbratiseaza ca pe iubita ei. Inchid ochii o clipa, parca plutesc, parca visez… O mana calda imi atinge umarul. Tresar si ma intorc dintr-o singura miscare. Ii vad ochii negri ca taciunii si-i citesc in privire. Dac-ai stii cat am asteptat! Cat am alergat in negura si singuratatea padurii, incercand sa te intalnesc!…

Buzele imi tremura, privirea-mi este fixa, dar sufletul imi este mai plin ca niciodata.

Doar taci, lasa-ma sa te privesc. Nu spune nimic, doar priveste-ma. Sunt aici, acum.

Posted in Gandurile mele