Sunt momente cand vreau sa spun atat de multe lucruri si simt ca nu am destule cuvinte. Ca acum, spre exemplu. Am vrut atat de mult sa scriu ceva pe blog astazi si acum simt ca nu-mi gasesc cuvintele potrivite. Parca nu e niciunul destul de bun pentru a exprima ce vreau sa spun.
Filfizonii mi-ar da peste nas si mi-ar spune ca daca as citi mai mult n-as mai avea probleme de genul asta.
Numai ca nu asta e problema.
Sunt ganduri, sentimente si senzatii pe care vreau sa le scot la lumina si cuvintele mi se par, in unele cazuri, mult prea goale sau mult prea banale. Si mai sunt gandurile pe care nu le pot spune pentru ca cei din jur ar suferi mult daca as face-o.
Si atunci, ce ma fac? Cum sa scap din stransoarea asta?
Cum sa spun doar “te iubesc” celui caruia as vrea sa-i dau si viata, daca mi-ar cere-o? Cum sa spun doar “te iubesc” celei care mi-a dat viata si o parte din sufletul ei? Nu devin sentimentala, nu. Doar ca nu stiu cum sa dau valoare unor cuvinte banale, pe care altii le spun ca si cum ar vorbi despre vreme. De ce ne-a inzestrat Dumnezeu cu suflete daca nu putem exprima toate sentimentele pe care le cuprinde? Ce plan bizar e asta?
Suntem niste handicapati. Cel putin, eu asa ma simt.
Tags: cuvinte, exprimare, ganduri, sentimentePosted in Gandurile mele