on April 13th, 2009 by Angela
Si au trecut si Floriile. De data asta nu ma asteptam sa ma sune multa lume, pentru ca sunt putini cei care-mi stiu al doilea nume.
Dar, frate! Ani de zile, “prietenele” mele au stiut sa ma sune si, la randul meu, le-am sunat. Acum ce s-a schimbat? Varful nasului a urcat cateva trepte. Nu ne mai coboram la nivelul unei…. viorele. Macar daca ar fi fost vreun trandafir ceva, dar asa… o simpla floricica albastrica…
Imi plac teribil relatiile astea unidirectionale. Adica eu ma dau peste cap sa nu care cumva sa uit. Si atat! Si tocmai pentru ca-mi plac asa tare, am sa renunt la ele. Pretentii? Da’ de ce? Poti sa ai pretentii atunci cand esti ok pe toate liniile. Dar asa? Nu, frate. Gata! Pana aici!
Ca sa trec mai departe, am pus poza asta. Da, sunt viorele. Hai sa va spun si legenda viorelei.
Legenda spune ca printesa Viorica era cea mai tanara dintre fiicele imparatului si imparatesei regatului florilor. Datorita frumusetii nemaivazute a printesei, aceasta a fost ursita de cea de-a douasprezecea ursitoare ca in primavara varstei de 12 ani sa fie rapita de Zana Florilor.
Cu toate incercarile parintilor ei de a o pazi, Viorica este rapita la varsta de 12 ani, primavara, si este prefacuta intr-o floare albastra, albastrul fiind simbolul melancoliei.Aceasta floare este asezata intre celelalte flori din gradina Zanei Florilor si este numita Viorica, nume care este cunoscut popular si ca Viorea.
De atunci, Viorica este o floare care infloreste primavara si care se distinge de celelalte prin culoarea albastra, sugestie clara a melancoliei, dar si a increderii in viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vietii scurte a printesei Viorica. Asa cum printesa a trait doar 12 ani, se pare ca o viorea rezista de obicei doar 12 saptamani pana cand se ofileste.
Tags:
Florii,
legenda,
nume,
viorela,
viorele
Posted in Gandurile mele
Leave a Reply
La multi ani Viorela! 🙂
Chiar n-am ştiut că mai ai un prenume…am urat la toţi, cu nume de flori…şi mă gândeam să nu uit pe careva, dar de tine n-am ştiut,îmi pare rău,dar te pup acum şi când ne-om vedea 😉
Nu-i bai, Carmen!
Stii ca nu de tine era vorba.
Sa se simta cine trebuie >:)
La multi ani, fataaaaaaa! De un’ sa stie omu’ cum te cheama daca nu semnezi cu toate numele? 🙂
Lasa ca la anul nu mai uit! 🙂 :*