A trecut si ziua mea. Ma asteptam, sincer, sa ma simt altfel. Mai incantata ca voi fi – oarecum – centrul atentiei. Mai vesela, pentru ca e ziua cand toata lumea ma pupa si primesc cadouri. Mai altfel.
In schimb, am simtit obligatia, stangacia si sfortarea. Si, peste toate, am simtit ce inseamna sa uite lumea de tine. M-am simtit extraordinar, e drept, cand persoane de la care nu am asteptat niciodata nimic, m-au sunat sau mi-au urat toate cele pe messenger. Va multumesc ca v-ati adus aminte de mine.
Celorlalti, nu am ce sa le spun. Nici macar nu le bat obrazul.
Dar eu nu uit. Nu uit cand ma doare sufletul.
Iar mi-am luat teapa, asta e. Pentru a nu-stiu-cata-oara mi s-a demonstrat ca “prieteni” nu exista. Sunt cunostinte. Spuneam eu intr-un post mai vechi, dar vad ca tot nu m-am invatat minte.
O fosta colega vorbea in ultimul ei post despre ce isi doreste anul asta. Ma iau dupa tine, nah! SI zic asa: nu-mi mai doresc prieteni. Imi doresc sa nu ma mai las fraierita de propriile-mi sentimnete. Imi doresc sa pot sa tai din radacina. Imi doresc sa nu ma mai uit in urma. Si sa-i iert pe cei pe care nu-i pot uri.
Cam asta e. Asta vreau eu sa se intample anul asta.
La multi ani, Angela!
Tags: atentie, cadou, la multi ani, multumesc, obligatie, prieteni, sentimente, sfortare, stangacie, suflet, uitare, veseliePosted in Gandurile mele
Angela,eu simt asta în fiecare an…anul ăsta,în schimb,m-am simţit foarte bine:)
Să fii sănătoasă Angela şi iubită de cine trebuie şi merită!