on November 4th, 2008 by Angela
Iaca… ma dadeam si eu pe net si am vazut ca-s domenii de vanzare. Drept pentru care mi-am trimis solul de pace (adica pe SSH) sa-mi procure si mie, dom’le, un punct ro. Sa intru si eu in randul lumii.
Blogul wildangie va ramane in picioare, iar posturile de pe el raman acolo. Cine are curiozitatea sa le vada, e invitat sa dea click si sa citeasca in voie.
Cert este ca shtiuca.ro este noua mea casa.
Astept “cadoaiele” de casa noua! 😀
“Bine ai venit in lumea mea!”
Tags:
angela,
blog,
nou,
shtiuca,
stiuca,
wildangie
Posted in Diverse
Leave a Reply
hahah sa fie intr-un ceas bun si s-o stapanesti sanatoasa :))
Neatza STIUCO!!!
Sa-ti mearga bine in casa noua..
Buna dimineata, si eu iti urez mult succes cu noul blog, si te imbratisez cu drag.
Felicitari fata! Frumoasa casa… 😛
Spor la treaba! 🙂
– Ce inseamna “a imblanzi”?
– Nu esti de prin partile locului – zise vulpea – ce cauti pe-aici?
– Caut oamenii – zise micul print. Ce inseamna “a imblanzi”?
– Oamenii – zise vulpea – au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. E sigurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?
– Nu – zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna “a imblanzi”?
– E un lucru care prea e dat uitarii – zise vulpea. Inseamna “a-ti crea legaturi” …
– A-ti crea legaturi?
– Desigur – zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.
Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume …
– Incep sa inteleg – zise micul print. E undeva o floare … mi se pare ca m-a imblanzit …
– Se prea poate – zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri.
– O! Dar nu e pe Pamant – zise micul print.
Vulpea se arata foarte nedumerita:
– Pe alta planeta?
– Da.
– Pe planeta aceea sunt vanatori?
– Nu.
– Interesant! Dar gaini?
– Nici.
– Nimic nu e desavarsit – suspina vulpea.
Vulpea insa se intorse la gandurile sale:
– Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.
Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau …
Vulpea tacu si se uita indelung la micul print:
– Te rog … imblanzeste-ma – zise apoi.
– Bucuros as vrea – raspunse micul print – numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.
– Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!
– Ce trebuie sa fac? zise micul print.
– Trebuie sa ai foarte multa rabdare – raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine …
A doua zi, micul print veni din nou.
– Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora – zise vulpea. Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec sufletul. Ne trebuie rituri.
Multumesc, dragilor. Multumesc, Sig!
Bine te-am gasit in casuta ta mereu plina de bucurie si entuziasm. Pupici
Hehe… esti boieroaica adica, n-ai numai casa, ai ai domeniu. Sa ne traiasca noua mosiereasa si sa infloreasca. Sa (il/le) stapanesti sanatoasa.
Crezi ca ar fi greu sa aduci posturile de dincolo aici?
As vrea, dar nu ma lasa blogspot. Iar daca dau copy/paste, pierd commenturile. Si ar fi pacat. Exista link catre blogul vechi. 😉
SALAU SAU STIUCA LA ABUR
Ingrediente:
peste 300 g, ceapa tocata 1 lingura, usturoi tocat 1 lingurita, sos de soia 1 lingurita, sare, piper si otet dupa gust
Mod de preparare:
Pestele se curata de solzi, se cresteaza, se condimenteaza si se pune la aburi de apa cu ulei si sos de soia circa 20 de minute
STIUCA CU ROSII
Ingrediente:
750 g peste, 200 g bulion de rosii, 100 g ceapa, 1 lingura unt, sare, piper, zahar
Mod de preparare:
Se curata ceapa si se taie marunt. Apoi se prajeste in unt, se amesteca cu bulion de rosii, se adauga 1/2 pahar de supa (sau apa), sare, piper, 1/2 lingurita zahar si se lasa sa dea in clocot. Dupa aceea se scoate fileul de peste, se taie, se spala, se sterge cu un servet si se asaza intr-o cratita. Se toarna deasupra sosul de bulion preparat. Cratita cu peste se acopera cu un capac si se lasa sa fiarba la foc mic, 20-30 minute. Cind se serveste la masa, se pune pestele pe un platou, se toarna peste el sosul de rosii si se presara patrunjel verde tocat marunt.
BORS DE STIUCA
Ingrediente:
200 g stiuca sau lin, 1 ardei gras, 1 ceapa rasa, 1 rosie mare, 250 ml bors, leustean, patrunjel, sare
Mod de preparare:
Ceapa, ardeiul si rosia taiate, se fierb in apa cu sare, si cand sunt gata, se pune pestele, apoi leusteanul, patrunjel si borsul.
cu drag de la Retard Media Pictures :d
Heil sis 🙂
Un pupic de casa noua si multi, multi musafiri.
hai,casa de piatra!:D
s-o stapanesti sanatoasa!:)